Până mai ieri
nu mă gândeam la dinţi
ca filozoful la nemărginire,
azi nu găsesc ceva mai important.
Să muşti, să bagi într-o plăcintă
caninii ascuţiţi,
să toci mărunt între măsele
ce-n farfurie ţi-ai luat conştiincios,
ce poate să te facă să te simţi
mai împlinit?
Aşa gândesc, dar greu de priceput
atunci când dinţii ţi-ai pierdut
şi vezi cum în plăcinta ta
îşi bagă colţii altul !