duminică, 14 februarie 2010

3. Gânduri

Vai săraca noastră viaţă
Cât depinde de nimic !
Cum pier visele în ceaţă
Dintr-un gest banal şi mic…
……………………………..
Cât iubim ceea ce este
Prea frumoasa tinereţe
Şi urâtul îngrozeşte
Cel mai mult din bătrâneţe.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Biet copac pe care iarna
Te ascunde cu păcat,
Nu se face primăvară
Să te vezi că te-ai uscat ?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Of ! Ce poate fi mai groaznic
şi ce mai greu a lovit
Ca un suflet prins în coaja
unui trup nepotrivit ?
………………………………
Să uit, să uit iubirea,
Să uit, să uit că sunt,
Să uit şi amintirea
Uitatului cuvânt…

2. Chemare

Privesc prin fereastra deschisă-n lumină
Simt naşterea zilei în spaţii
Cu braţele-n lături, fluidă şi lină
Mă scurg din reale creaţii.

Sunt numai un gând care simte ca fapta.
De aer în aer molatic,
Prin crengi mă înnod, mă deznoadă văzduhul
Şi caut spre soare sălbatic

Şi tot mă întreb, ce tainic mister
Mă cheamă mereu către soare,
Ce dor mă cuprinde în clipa când pier
Uitată complet în visare ?

7 păcate.

Într-o vreme, Dumnezeul zilelor ce le-a creat,
Plictisit, « Ce să mai facă ? » îngerii şi-a întrebat.
Şi cum primul sfetnic înger Scaraoschi era pus
S-au vorbit să joace zaruri amândoi acolo sus.

Scaraoschi fără grabă treaba-n cer şi-a terminat
Dumnezeu şi-a schimbat haina şi apoi s-a pieptănat
Astfel că pe înserate, cu un set de zaruri noi
Se găsiră şi jucară fără grijă amândoi.

Acum fie că norocul a fost sechestrat de drac,
Ori că a luat acesta şiretlicuri într-un sac,
Fie că din alte chestii, nu ştiu câte, dac-au fost,
Însă cert e că din asta Domnul nostru ieşi prost.

A pierdut uşor toţi banii, sexul liber, lenevia,
Cheful, jocul şi la urmă mâniindu-se trufia.
Phii ! Al dracului norocul ! Şi al naibii jocul zău !
Işi zicea în gând moşneagul şi-i părea de totul rău.

Uite ce, decise Domnul cu un glas întărâtat,
Pun pe masa verde omul pentru tot ce-ai câştigat.
Mă decid cu greu la asta, căci doar ăsta mi-a rămas
Însă ce nu facem drace când ajungem la impas ?

Totuşi dracul se opune, ” nu ” răspunde răspicat.
Nu vreau să îmi risc câştigul căci şi omu-i câştigat
Ia încearcă, lasă-l liber să aleagă ce-i mai bine
Cu păcatele la dracul sau slujindu-te la tine.

S-a făcut atunci la faţa Dumnezeu ca un gogoş
Şi chiar părul de mânie i s-a colorat în roş.
Dar de-atunci încearcă Domnul pe toţi oamenii săracul
Şi pe toţi cum îi încearcă îi trimite drept la dracul.