Într-o vreme, Dumnezeul zilelor ce le-a creat,
Plictisit, « Ce să mai facă ? » îngerii şi-a întrebat.
Şi cum primul sfetnic înger Scaraoschi era pus
S-au vorbit să joace zaruri amândoi acolo sus.
Scaraoschi fără grabă treaba-n cer şi-a terminat
Dumnezeu şi-a schimbat haina şi apoi s-a pieptănat
Astfel că pe înserate, cu un set de zaruri noi
Se găsiră şi jucară fără grijă amândoi.
Acum fie că norocul a fost sechestrat de drac,
Ori că a luat acesta şiretlicuri într-un sac,
Fie că din alte chestii, nu ştiu câte, dac-au fost,
Însă cert e că din asta Domnul nostru ieşi prost.
A pierdut uşor toţi banii, sexul liber, lenevia,
Cheful, jocul şi la urmă mâniindu-se trufia.
Phii ! Al dracului norocul ! Şi al naibii jocul zău !
Işi zicea în gând moşneagul şi-i părea de totul rău.
Uite ce, decise Domnul cu un glas întărâtat,
Pun pe masa verde omul pentru tot ce-ai câştigat.
Mă decid cu greu la asta, căci doar ăsta mi-a rămas
Însă ce nu facem drace când ajungem la impas ?
Totuşi dracul se opune, ” nu ” răspunde răspicat.
Nu vreau să îmi risc câştigul căci şi omu-i câştigat
Ia încearcă, lasă-l liber să aleagă ce-i mai bine
Cu păcatele la dracul sau slujindu-te la tine.
S-a făcut atunci la faţa Dumnezeu ca un gogoş
Şi chiar părul de mânie i s-a colorat în roş.
Dar de-atunci încearcă Domnul pe toţi oamenii săracul
Şi pe toţi cum îi încearcă îi trimite drept la dracul.
