Privesc prin fereastra deschisă-n lumină
Simt naşterea zilei în spaţii
Cu braţele-n lături, fluidă şi lină
Mă scurg din reale creaţii.
Sunt numai un gând care simte ca fapta.
De aer în aer molatic,
Prin crengi mă înnod, mă deznoadă văzduhul
Şi caut spre soare sălbatic
Şi tot mă întreb, ce tainic mister
Mă cheamă mereu către soare,
Ce dor mă cuprinde în clipa când pier
Uitată complet în visare ?
