21 Ultimamea poezie...

Sunt singură ! Deşi te simt alături, în inimă-i durere... Nu m-am gândit cât poate să mă doară aşa cum nu gândeşti chiar dacă ştii că fără aerul din jurul tău nu poţi trăi. Mi-e dor de tine dragul meu, mi-e dor de tine ! Cherie

20. Sentimente

Am suferit! Ce mult am suferit !

Am suferit până ce toată suferinţa din inima mea

S-a sfârşit  ...

Am plâns ! Ce mult am plâns!

Am plâns până ce toate lacrimile din inima mea

S-au  dus  ...

Apoi am urât! Ce mult am urât!

Am urât tot ce  ajungând la inima mea

M-a durut....

Si când nu mai era nimic în inima mea,

Când credeam că nu mai există sentimente
Am mai privit odată în jur către viaţă

Si am găsit bucuria.

Bucuria că soarele stălucea !

Bucuria că iarba creştea !

Bucuria că trăiam !

Si nici nu m-am mai întristat

Pentru cât de puţin timp mai aveam ...
____________________________________________

19. Glumind cu dinţi şi făra....

Până mai ieri
nu mă gândeam la dinţi
ca filozoful la nemărginire,
azi nu găsesc ceva mai important.

Să muşti, să bagi într-o plăcintă
caninii ascuţiţi,
să toci mărunt între măsele
ce-n farfurie ţi-ai luat conştiincios,
ce poate să te facă să te simţi
mai împlinit?

Aşa gândesc, dar greu de priceput
atunci când dinţii ţi-ai pierdut
şi vezi cum în plăcinta ta
îşi bagă colţii altul !

17. Inceput.

Azi este prima zi
Din zilele ce mi-au ramas
Sa le insir margele
Pe sirul anilor ce-i am
Si imi aleg culoarea.
De azi  vreau numai zile roz.

Stiu, miercuri este ziua
Cand inca tot mai caut
Pe drumuri fumurii si prin hartoape,
Iar vineri am atatea lucruri de facut !
De sambata ce sa mai spun
E neagra rau de griji si de probleme...
Dar pot sa pun pe toate iar zambetul meu roz.
L-am regasit ,
Culoarea e perfecta.
__________________________________

16. Haiku sentimental.

Muguri verzi si cruzi
Se parguiesc la soare
E primavara !

14. Credinţa mea.

Un singur Dumnezeu există,
Acela care biciuit,
Bătut în cuie, răstignit,
A întrebat murind: “O tată
Dece m-ai părăsit ?“

Un singur Dumnezeu există,
Acela care înviat
Ca o lumină, înalţat
Este cum spune Cartea Sfântă,
Cuvânt adevărat.

La fel ca el trăiesc un ritual
In care ma jertfesc,
Ca Dumnezeu ma chinuiesc,
Dar cum sa pot afla eventual
Dece traiesc ?

13. Bijuteriile mele.

Prima iubire-a fost un praf de soare,
Sau poate gâza care nu avea habar
Că va rămâne prinsă-n chihlimbar
Şi va muri treptat într-o strânsoare.

A doua dragoste când prima a trecut
A fost o lacrimă albastră de safir,
Iubire ce voiam să o înşir
Pe firul vieţii ca un început.

Dar timpul nu sosise astfel iar
M-am prins în hora dragostei ce pare
Un purpuriu rubin care dispare
Atunci când l-ai atins. Drum în zadar !

Apoi n-am mai iubit, dar asta chiar să fie?
Căci am găsit o scoică-obişnuită
La care m-am oprit şi ocrotită
Mi-am ridicat o casă sidefie.