14. Credinţa mea.

Un singur Dumnezeu există,
Acela care biciuit,
Bătut în cuie, răstignit,
A întrebat murind: “O tată
Dece m-ai părăsit ?“

Un singur Dumnezeu există,
Acela care înviat
Ca o lumină, înalţat
Este cum spune Cartea Sfântă,
Cuvânt adevărat.

La fel ca el trăiesc un ritual
In care ma jertfesc,
Ca Dumnezeu ma chinuiesc,
Dar cum sa pot afla eventual
Dece traiesc ?

13. Bijuteriile mele.

Prima iubire-a fost un praf de soare,
Sau poate gâza care nu avea habar
Că va rămâne prinsă-n chihlimbar
Şi va muri treptat într-o strânsoare.

A doua dragoste când prima a trecut
A fost o lacrimă albastră de safir,
Iubire ce voiam să o înşir
Pe firul vieţii ca un început.

Dar timpul nu sosise astfel iar
M-am prins în hora dragostei ce pare
Un purpuriu rubin care dispare
Atunci când l-ai atins. Drum în zadar !

Apoi n-am mai iubit, dar asta chiar să fie?
Căci am găsit o scoică-obişnuită
La care m-am oprit şi ocrotită
Mi-am ridicat o casă sidefie.

12. Visul.

Am sufletul de pui de cuc
Greşit ivit în cuibul unor vrăbii,
Dar vrabie-s şi eu.
Mă strânge trupul mic
Şi-n cuibul strâmt mi-s incomozi vecinii.
Am zborul greu.

Rar mă desprind de sol, am multe de făcut
Şi de un timp nici nu mai simt zăbala ce mi-a crescut

Dar pot visa şi mă visez un vultur
În zbor deasupra munţilor înalţi.
Visez că mă simt liber
Şi-nconjurat de fraţi.

11. Inchisoare pe viaţă.

Sunt gardianul închisorii mele
În care suntem trei încarceraţi.
Ne-apasă palmele durerii grele
Uitată-n ochii noştri condamnaţi.

Simt moartea care dă târcoale casei
În mersul lui acuma secerat
În neumanul scâncet al bătrânei
Şi-n chipul meu de vârstă devorat.

Aici se moare greu şi carnea pute
Deşi n-a putrezit şi-i încă tare
Mi-e silă să privesc, imagini mute
Îmi umplu mintea fără încetare.

Şi parcă aş striga, s-aud ecoul
Ieşit din carnea arsă-n trupul meu
Ce vreau să spun ? Intreb şi eu ca omul,
Există ? Şi de e, ce zice Dumnezeu ?