10. Fără rost...

Simt cum se scurge timpul fără rost.
Ca o omidă rod din frunza vieţii
Şi doar aştept factura la ce-a fost
Şi-am irosit mereu în voia sorţii.

Nu-mi pare rău de ce-am făcut
Voiam mai mult dar ce pot ca să zic ?
Căci chiar de ştiu că multe am pierdut
Din vina mea, nu plâng după nimic.

Şi parcă vremea a ajuns în fine
Să-mi ţes cocon, un ultim adăpost|
Chiar dacă fluture nu va ieşi din mine.
Si totu-i inutil
E fără rost!

9. Gânduri triste.

Copacii goi şi cerul sunt a ploaie.
Mi-e sufletul aşa de amărât
Că şi un fluture mi s-ar părea urât
Iar un oftat necazuri droaie.

Atât de dor îmi e de soare şi de viaţã
Şi-atâta de departe azi le simt
Că orice spun aş crede doar că mint
Şi fără vlagă sunt ca o paiaţã.

De care sfoară trage Dumnezeu
Că am ajuns aşa să fiu de-o vreme
Că îmi răsună în urechi cum geme
De suferinţã sufletul mereu.

8. Primavara.

E-aşa de frumos afară
Şi-atâtea aş vrea să-ţi spun
De parcă ar fi prima oară
Că ne întâlnim acum.

Dar ştiu că iubeşti tăcerea
Şi crezi că iar mă prostesc
Aşa că nu-ţi cer părerea
Şi chiar de n-asculţi vorbesc.

E-aşa de frumos afară
Şi pomii au înflorit
De parcă ar fi prima oară
Că lumea din jur am privit.

Păcat că nu am cu cine
Să schimb două vorbe la drum
Un gând ce alături de mine
Să vrea să viseze acum.

7. Incepe un alt an

E iarnă iar !
Imaculat pământul primeşte Noul An
Cu albul clar
Al unei foi nescrise de roman

Ce îmi doresc
Să-l scriu din nou, şi iar şi iar
Să depăşesc
Orice regret, greşeală, gând amar.

Dar orice scris
Pe alba foaie de zăpadă rece
E doar un vis
Căci nici nu ştii când te trezeşti că trece.