Simt cum se scurge timpul fără rost.
Ca o omidă rod din frunza vieţii
Şi doar aştept factura la ce-a fost
Şi-am irosit mereu în voia sorţii.
Nu-mi pare rău de ce-am făcut
Voiam mai mult dar ce pot ca să zic ?
Căci chiar de ştiu că multe am pierdut
Din vina mea, nu plâng după nimic.
Şi parcă vremea a ajuns în fine
Să-mi ţes cocon, un ultim adăpost|
Chiar dacă fluture nu va ieşi din mine.
Si totu-i inutil
E fără rost!
